30 Sep 2016

Despre tristete la modul personal

Oare psihoterapeutii au voie sa fie tristi? Si daca sunt, au voie sa zica?

Oamenii nu vor sa ma vada trista. Am auzit Termina!, Inceteaza!, Nu plange! Gandeste pozitiv!

Ceva gen Revino-ti si apoi vorbim.

Tocmai de ce nu am nevoie cand sunt trista. As fi vrut ca cineva sa ma accepte cu toata tristetea, sa ma ia in brate si sa stea asa cu mine. Sa nu imi zica nimic, fara promisiuni ca totul va fi bine. Nimeni nu stie cu adevarat cum va fi.

De ce fugim asa tare de tristete si de plans?

Eu cred ca mai multe invatam din suferinta decat din bucurii.  Sau asta e doar un semn de depresie? 🙂