02 Dec 2015
Diferentele intre psiholog, psihoterapeut si psihiatru
M-am gandit ca este util sa scriu despre diferentele dintre acesti specialisti care se ocupa de sanatatea mintala pentru ca stiu ca se fac adesea confuzii care pot duce la decizii gresite in abordarea problemelor personale care necesita ajutor specializat. Asadar:
Psihologul este o persoana care a terminat facultatea de Psihologie si este licentiata, psihologul nu este medic (nu a urmat facultatea de medicina). Psihologii sunt de mai multe feluri in functie de specializarea pe care o urmeaza dupa facultate:
- psiholog clinician (administreaza teste si pune psiho-diagnostic, lucreaza de obicei in clinici si spitale),
- psihoterapeut (se ocupa de tratamentul pentru vindecarea psihologica),
- psiholog in psihologia muncii, transporturilor si serviciilor (administreaza teste si acorda avize),
- psiholog in educatie, consilier scolar si vocational (lucreaza in scoli si se ocupa de indrumarea copiilor),
- psiholog pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala (lucreaza in sistemul de stat, inclusiv justitie si penitenciare)
Psihoterapeutul este cel care a urmat o formare/ specializare psihoterapeutica dupa facultate. Psihoterapia este o profesie liberala, astfel incat acesti specialisti lucreaza in cabinete proprii sau de asociere.
Etimologic, psihoterapia inseamna vindecarea/ingrijirea sufletului/psihicului uman. As spune ca este un tratament pentru psihic. Participantii sunt psihoterapeutul si clientul sau clientii sai (cuplu/familie).
Psihoterapia are un caracter structurat: exista intalniri de obicei saptamanale, care dureaza de obicei 50/60 de minute, pe o perioada de timp intre cateva luni si cativa ani, exista niste reguli stabilite intre client si psihoterapeut, iar metoda de tratament este cel mai des conversatia.
Exista mai multe feluri/ scoli de psihoterapie: cognitiv-comportamentale, dinamic-psihanalitice, umanist-existential-experientiale. Ele difera ca tehnici, metode si ca durata a procesului terapeutic. De asemenea se potrivesc mai bine anumitor tipuri de probleme; de exemplu unei fobii i se potriveste o terapie cognitiv comprtamentala, iar unei crize existentiale i se potriveste mai bine o psihoterapie analitica sau existentiala.
Cel mai des oamenii apeleaza la psihoterapie atunci cand se afla in fata unui conflict psihic interior sau atunci cand au dificultati in relatiile cu ceilalti. Responsabilitatea clientului in psihoterapie este sa isi propuna un obiectiv sau niste obiective pentru procesul psihoterapeutic si sa fie dispus sa schimbe ceva la el pentru a-si atinge obiectivele. Responsabilitatea psihoterapeutului este sa isi foloseasca toate cunostintele, metodele si tehnicile in scopul atingerii obiectivelor clientului.
Partea mai putin structurata este ceea ce se intampla pe durata sedintei de psihoterapie; aceasta depinde de forma/scoala de psihoterapie, de personalitatea psihoterapeutului si de client/clienti. In prezent majoritatea scolilor de psihoterapie folosesc conversatia (dialogul) ca metoda, dar exista si terapii care folosesc alte metode, cum ar fi: arta (pictura/teatru/dans/muzica), exercitiile corporale sau de respiratie, hipnoza, jocul, povestile etc.
Psihiatrul este persoana care a terminat facultatea de medicina si s-a specializat in psihiatrie, se ocupa de diagnosticarea (conform DSM- manualul de diagnostic psihiatric) si tratamentul (de obicei prin medicatie) bolilor psihice. Este singurul care poate prescrie medicamente.
Existe situatii in care tratamentul psihoterapeutic si cel psihiatric se recomanda concomitent pentru a se potenta reciproc si pentru a ajuta pacientul. Totusi psihoterapeutul se ocupa in general de problemele constientizate ale oamenilor, iar psihiatrul se ocupa de bolile mintale care afecteaza gandirea si comportamentul pacientului si care il fac pe acesta nefunctional social.
