15 Apr 2016

Semnalele de alarma trase de copil pentru salvarea familiei

Familia este un sistem, daca un membru are probleme, toata familia va avea probleme, toata familia rezoneaza inconstient cu acea problema. De multe ori copilul devine simptomul familiei atunci cand relatia parintilor ca sot si sotie este problematica sau conflictuala; copilul incearca, inconstient, sa salveze sau sa repare relatia parintilor lui, atragand atentia asupra sa si facandu-i astfel sa colaboreze in a-l ajuta pe el. Acesti adulti formeaza un cuplu, inainte de a fi parinti, si daca relatia de cuplu nu este functionala, asta va afecta copilul si reactia copilului ii va afecta inapoi pe ei.

Atunci cand un copil prezinta un simptom psihologic, dese ori este o modalitate de comunicare cu cei din jur. Cand un copil are un comportament nedorit, el atrage atentia parintilor si familiei, care reactioneaza si colaboreaza pentru a rezolva problema. Astfel in cadrul familiei se inverseaza ierarhia. Acum copilul detine puterea in familie prin simptomul/comportamentul problematic pe care il prezinta. Pentru a rezolva situatia este necesar ca parintii sa recastige puterea, rezolvand problemele din relatia lor de cuplu, si sa elibereze copilul de responsabilitatea rezolvarii conflictelor din familie.

Copilul-simptom exprima si preia suferintele parintilor sai.

Tulburarile de comportament ale copilului pot avea diverse forme: agresivitate (verbala, fizica, autoagresivitate), furt, minciuna, etc. Aceste comportamente sunt intotdeauna mesaje. Psihoterapeutul urmareste intai sa descopere motivul si scopul comportamentului. Un copil agresiv poate face acest lucru pentru a atrage atentia parintilor. Pot exista mai multe motive ale comportamentelor nedorite: atragerea atentiei, obtinerea puterii, razbunarea, retragerea, etc.

Cea mai buna metoda de observare a copilului este jocul acestuia, interactiunea cu alti copii, relatarile educatoarei sau invatatoarei, desenele lui, etc. Bineinteles ca este nevoie si de o discutie cu copilul. Avem nevoie sa il ascultam pentru a-l intelege, iar a asculta este diferit de a-l auzi; ascultarea presupune atentie si disponibilitate, inseamna sa fii acolo pentru copilul tau.